VIRTUÁL, -Ă, virtuali, -e, adj. Care există numai ca posibilitate, Fără a se produce (încă) în fapt; al cărui efect este potenţial, şi nu actual. ◊ Imagine virtuală = imagine în care punctele convergente se găsesc în prelungirea razelor de lumină ale unui sistem optic, neputând fi prinse pe un ecran. [Pr.: -tu-al] Din fr. virtuel.
(DEX)
George Pruteanu scrie:S-a răspîndit mult, în ultimii ani, termenul virtual, cu sensul "din calculator" sau "(de) pe Internet". Consider că e o eroare. Virtual înseamnă ceva ce încă nu există, ceva care doar ar putea fi. Or, un item al calculatorului sau al Internetului are şi o consistenţă senzorială, ca să zic aşa (textul îl vezi, nu e un vis; melodia chiar o auzi, nu e o halucinaţie etc.) şi o consistenţă fizică (în hard-disk sau pe dischetă, CD ş.a.: magnetizările diferite ale acelor particule "1" sau "0"), care nu diferă, în esenţă, de micile semne negre de pe hîrtia tipărită. Veţi spune că acele "magnetizări" nu se văd. Nerelevant. Nici imaginile de pe banda video nu se văd cînd priveşti panglica aia maro, dar nimeni nu spune că filmul de pe casetă e "virtual". Nici muzica de pe un disc de picap nu se aude cînd iei discul în mînă, şi nu e "virtuală". Epitetul adecvat găsesc că este digital sau, în alte contexte, xenismul on-line, pînă vom avea un echivalent. Vorbind de muzică virtuală, literatură virtuală etc. nu facem decît să generăm confuzie: ca şi cum ar fi vorba de "muzică în proiect, literatură în intenţie", nerealizate.


George Pruteanu scrie:Lucas Corso scrie:Ştiu că termenul virtual înseamnă "care există ca posibilitate". Are sens acest termen, cred eu, cînd vorbim de legătura care există, să zicem, într-o comunicare pe internet. Nu există o legătură fizică, dar totuşi, atunci cînd comunicăm prim e-mail, doar nu sîntem conectaţi printr-un cablu lung de mii de km... Deci se poate vorbi de un spaţiu virtual pe care nu-l percepem fizic. Dar el, totuşi, există.
Nu vă contrazic că termenul se voloseşte în exces pentru fiecare lucru legat, direct sau nu, de internet, şi poate se exagerează cu el... Un fişier în Word pe care lucrăm nu poate fi virtual, o imagine pe care o afişăm pe monitor nu poate fi virtuală ş.a.m.d.
Staţi un pic. În acest sens, nu ar exista decît o singură comunicare adevărată: cea mamei cu fătul din pîntece, fiindcă sunt legaţi printr-un cordon ombilical. Altminteri, ce spuneţi despre e-mail se potriveşte şi la comunicarea prin poştă: nu suntem legaţi cu vreun cablu..., prin telemobil: nici un fir..., sau chiar la comunicarea faţă-n-faţă: nu suntem legaţi cu vreo sîrmă...


George Pruteanu scrie:Anti-proşti scrie:Domnule Pruteanu, daca doriti s-o luam meticulos, pe puncte, voi fi in ton cu dumneavoastra:
1) Pentru acel "dumitale" imi cer scuze. A fost o scapare si promit ca nu se va mai repeta.
2) Nu sunt de acor cu dumneavoastra ca adoptarea unui pseudonim (nick) este lipsa de personalitate. Din contra, chiar poate sublinia o latura a personalitatii cuiva
3) Prin "acesta forma de a-si ascunde identitatea" am urmarit sa nu repet cuvantul "pseudonim" pe care tocmai il folosisem in aceeasi propozitie, nicidecum nu m-am gandit vreo clipa ca cei in cauza CHIAR au dorit sa se ascunda
4)Ca unul care umbla de niste ani pe net, va spun cu siguranta, in acest univers virtual nimic nu-i sigur. Cu atat mai putin "scripta" care sa "manent"
1) Am primit scuzele. 2) Atîta vreme cît pseudonimul e folosit ca să te ascunzi de cei care te cunosc, el denotă (în cazurile "bune") timiditate, lipsă de curaj, de tărie a personalităţii, iar în cazurile "rele", laşitate, făţărnicie ("două feţe"). 4) A numi net-ul "univers virtual" nu e decît o gravă inerţie de limbaj greşit. Net-ul nu e deloc un univers "virtual", ci un univers real, ca şi universul cărţilor, universul muzicii pe discuri sau pe CD-uri etc. Acum, în această clipă, dv. sunteţi în faţa unui mesaj care doar "ar putea fi"? Nu, ci în faţa unui mesaj care chiar EXISTĂ, nu e virtual, e real, are şi o existenţă fizică (informaţia stocată digital în suportul respectiv, în moleculele hard-diskului). La fel de "nesigure" sunt cărţile, cărora - şi lor - totul le e duşman: viruşii, focul, apa, timpul, oamenii.


De fapt există şi termenul de VR (virtual reality) şi nu e nicio contradicţie în termeni.

Acest cuvînt era foarte folosit pentru jocurile pe pc, în sensul că eşti împuşcat şi mori, însă nu de-adevăratelea.


Mă amuz cînd zic unii că au două vieţi, una virtuală şi alta reală.




Dacă vorbeşti cu cineva pe Yahoo Messenger sau scrii pe un forum, nu eşti în nicio lume paralelă.

