[Sylver]

Într-o zi, plimbîndu-se prin pădure, un om găsi un pui de vultur de abia ieşit din găoace. Dîndu-şi seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur şi părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omu' luă puiu' acasă şi-l puse într-un coteţ, împreună cu nişte pui de găină.

Puiu' de vultur crescu alături de aceştia şi, bineînţeles, învăţă să se poarte ca o găină: scormonea pămîntu' pentru a găsi viermi şi insecte, mînca seminţele pe care i le dădea stăpînu', cloncănea şi cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi nu se ridica mai mult de cîteva zeci de centimetri.

Au trecut astfel cîteva luni, timp în care vulturu' nu se îndoi nicio clipă că locu' lui ar fi altundeva decît în curtea stăpînului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuşi este o găina.

Pînă cînd, într-o zi, privind spre cerul albastru şi fără nori, văzu un alt vultur planînd maiestuos, aproape fără a-şi mişca aripile robuste.

Vulturul a înţeles dintr-o dată care este adevarata lui natură. Şi-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, în afară de cele din mintea lui, şi, după cîteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevăr liber.

După ce au văzut că fostu' lor tovarăş de joacă şi de seminţe şi-a luat zboru', pierzîndu-se în imensitatea cerului, multe din găini au devenit conştiente de trista lor situaţie şi au început să viseze să devină vulturi.

Începură să circule, la început aproape clandestin, apoi mai deschis, nişte filosofii ciudate care argumentau că fiecare găină avea înauntrul său un vultur care aştepta să fie eliberat. "Condiţia de găină nu este decît rezultatu' unor credinţe limitante", susţineau nişte găini-profete, "schimbaţi credinţele, şi ceru' va fi al vostru".

Apărusera tot felu' de cărţi în domeniu, cu titluri gen "Cum să devii un vultur în 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturacţională" , "Minunile zborului", "Declanşează vulturu' din tine" ş.a.m.d.

Pentru cei care aveau bani de cheltuit, apăruseră şi seminarii (de Programare Găinolingvistică) şi cursuri audio şi video, unde se învăţa cum să vizualizezi lumea văzută de sus, cum să recunoşti sunetele celorlalte păsari (să te pui în raport), cum să percepi senzaţia vîntului în aripile tale (condiţia de vultur nu poate fi atinsă fără concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).

Mai interesant, apăruse şi o metodă de analiză (găinogramă), care depista 9 feluri de a fi găină, şi în consecinţă 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Apăruseră şi nişte tehnici, cum ar fi Echilibrul Găinoemoţional şi CFT (chicken freedom technique), care te învăţau ce se întîmplă dacă apeşi pe nişte puncte de pe cap şi piept spunînd "Iubesc şi respect aripile mele", şi anume că îţi va trece frica de înălţime (principalul obstacol în drumu' de dezvoltare spre condiţia de vultur).

O găină mai întreprinzătoare decît celelalte, puse la cale un sistem de multi-level marketing care consta într-un complex sistem de puncte care se obţineau vînzînd cursuri şi seminarii celorlate găini, argumentînd că ridicarea în ierarhia sistemului era metoda cea mai sigură pentru a se apropria de starea de vultur.

Cine frecventa un număr suficient de cursuri putea să devină "găinocoach certificat", şi îi ajuta pe ceilalţi să meargă mai rapid pe drumu' dezvoltării.

Nu e nevoie să spun că atunci cînd cineva, în lipsa totală a unor rezultate concrete, îşi exprima îndoielile asupra sensului pe care l-ar avea toată treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltaţi şi convinşi - că este stăpînit de credinţe limintante şi blocat de gîndu' negativ.

Mai ales, i se repeta în continuu: "Aminteşte-ţi de fostu' nostru tovarăş, care după o viaţă de găină a putut să zboare; pune angajament şi credinţă şi o sa reuşeşti şi tu."

Ultimele ştiri din coteţ îmi confirmă că nişte găini s-au îmbogăţit, altele tot caută tehnica potrivită pentru a se ridica în zbor şi altele aşteaptă venirea Marelui Găină care îi va scoate din condiţia lor.

Din cîte am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pămînt mai mult de nişte zeci de centrimetri.

Morala:
Povestioara asta presupune că un vultur e mai bun decît o găină şi face o confruntare stupidă între două fiinţe cu potenţiale, talente şi forţe diferite.

Şi aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai puţine talente sau cui este mai slab, ci de a mă împotrivi unui întreg sistem social conceput să producă nemulţumirea permenentă, lipsa de satisfacţie propunînd modele imposibil de egalat şi industria adiacentă care îţi "vinde soluţii" în timp ce alergi după aceste modele imposibile.

E acelaşi mecanism prin care ţi se arată cel care a cîştigat un milion la loto şi te convinge că o să ţi se întîmple la fel.

E acelaşi mecanism prin care ţi se arată o supervedetă şi ţi se spune că dacă cumperi setu' de machiaj (parfum/ rochie/ cercei) o să fii ca ea.

E mecanismu' prin care o societate care are din ce în ce mai mult devine din ce în ce mai nesatisfacută şi nemulţumită.

Eu, sincer, cred că un vultur este un vultur şi o găină o găină.

Şi cred că pot exista vulturi proşti şi găini superbe, şi că o confruntare este absolut fără sens.

Şi cred că fiecare ar trebui să îşi exploateze potenţialu' fără să se confrunte cu altcineva în afară de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singur scop sa îţi vîndă soluţiile lui.

Dar cînd văd lumea care se chinuie să se conformeze la nişte modele imposibile, urmînd sfaturile vînzătorilor de "american dream" (de multe ori mai confuzi decît discipolii), mă gîndesc că poate trebuie cineva care să atragă atenţia.

Şi să amintească că fiecare dintre noi e unic, că fiecare dintre noi are atîtea talente şi posibilităţi încît, dacă şi le-ar exploata nu i-ar mai rămîne timp pentru a invidia pe altcineva.